Saturday, October 6, 2007

Convorbire … cu mine

Mă întreba cineva acum ceva vreme dacă nu cumva sunt heterosexual. Nu nu sunt. De ce? Nu stiu. Sau aş sti… mai multe cauze, dar le voi aborda cu altă ocazie… pe toate. Iubesc un băiat. Iubesc cum nu am putut niciodată iubi o femeie. Mă întreb şi acum dacă am iubit cu adevărat vreo femeie din viaţa mea. Pentru că la timpul respectiv eram convins de asta.

Nu, acum iubesc un baiat si cu asta basta. Asta ma face sa fiu gay. Da, gay, nu bisexual. De ce? Pentru că orice femeie care ar avea acum pretenţie de la mine la mai mult de o amiciţie, mi-ar părea vulgară, penibilă. Nu am spus că nu aş mai putea vreodată să ţin la o femeie sau să am o relaţie sexuală cu vreuna. Pur şi simplu acum nu am chef de femei. Stiu, sunt un pic misogin… Am fost mereu… Pentru ca singurele femei din viaţa mea pe care le-am considerat deştepte sunt 3 la număr. Doar 3. În schimb, băieţi deştepţi cu gramada… Sau poate am avut eu mai multă răbdare cu ei decât cu ele?

Un lucru e evident: iubesc un baiat. Unul frumos. Şi deştept.

 Mă întreba altcineva cu altă ocazie, de ce el, A., şi nu altul, pentru că gama şi paleta de culori de unde aş putea alege este destul de vastă. De ce el? Nu ştiu exact de ce, dar comparându-l cu alţii, stiu de ce:

1. Mă iubeşte la fel de mult, poate şi mai mult. Nu ştiu exact ce am făcut ca sa merit asta, dar o face… necondiţionat.

2. Nu mă întâmpină acasă cu mâncare gătită sau cu covoarele spălate, ca mai apoi să se uite la telenovele, ci mă întâmpină cu un zâmbet cât toate zilele, oricât de obosit sau de supărat ar fi… şi zâmbetul lui imi luminează monotonia în care am rătăcit cât am fost plecat de lângă el.

3. Nu îşi mişcă  mâinile în chip de fluture pe când imi povesteşte sau îmi explică ceva, nu se îmbracă cu haine roz cu ştrasuri, nu îşi face freza la stilist de 2 ori pe săptămână şi nu cheltuie banii pe farduri şi creme de toate felurile. Ba chiar se poartă ca un bărbat adevărat, ii plac fetele chiar (spre disperarea mea, uneori prea mult), are vocea groasă, îşi lasă cateodată părul de pe faţă să crească, stie să se distreze şi cu fetele şi cu băieţii, etc etc

4. Niciodată nu mă plictiseşte când stau cu el , fie şi zile în şir, “bolind” în casă. Mereu găsim ceva de vorbit interesant, mereu mă face să râd cu glume bune….

5. Ne înţelegem la pat mereu şi orice partidă de sex cu el este ceva nou. Dăm frâu fanteziilor fără ruşine sau reţineri şi mereu mă simt împlinit…

6. Nu urăşte pe nimeni, nu vorbeşte niciodată de rău pe nimeni şi nu se plânge nimănui de nimic.  

Nu stiu dacă pot vorbi despre toate motivele, mai ales la ora aceasta, dar măcar am spus câteva lucruri ce mi-au venit acum în minte. 

Posted by FireMan at 23:35:42
Comments

2 Responses to “Convorbire … cu mine”

  1. DarkQ says:

    Frumos, foarte frumos. habar nu ai cat de greu e sa ai un asemenea om langa tine.

    Bafta ma pula!

    ps: ai link pe darkq.net

  2. Johnny says:

    ;)
    Esti fericit! Esti cu adevarat fericit! Si sa te bucuri de asta de-ar dura un minut, un an sau o viata!
    Nu stiu daca e greu sau usor sa ai un om minunat langa tine! Stiu doar ca e exraordinar.
    Pana a-l cunoaste pe EL, credeam ca iubesc…. credeam ca sunt indragostit… si poate ca asa era. La un moment dat a aparut. Renuntasem a mai cauta pe cineva. Imi doream insa, fara a-l cunoaste bine, sa ii explic unele lucruri… imi era teama sa nu sufere, desi, poate ar fi trebuit sa nu imi pese, sa imi fie indiferent. Si ne-am intalnit, si am inceput sa vorbim… pe masura ce treceau clipele, ceva se intampla cu mine! Nu stiu exact care era cauza, dar, brusc, am inceput sa ma deschid. Simteam ca pot sa ma deschid fara nici o teama. Dar nu am bagat in seama asta. Si au mai trecut cateva clipe, si altele au venit, si starea mea se accentua! Si mi-am dat seama ca ma indragostesc! Desi nu o cautam!
    A mai trecut timpul. Valvataia sentimentelor parca se mai domolea… nu… nu se domolea… se transforma. Era altceva, ceva ce nu mai simtisem niciodata. Un straniu amestec de dragoste, grija, ingrijorare, uneori, liniste, impacare, sentimentul implinirii. Nu mai simtisem niciodata asa ceva. Nimic din ce imi spune nu mi se pare prostie… ii vorbesc fara o mie de intrebari, de ganduri inutile… ii spun cate in luna si in stele. Ma doare cand ii simt vocea usor trista si nu sunt langa el. Sare inima in mine de bucurie cand il aud razand! E atat de minunat sa il am langa mine!
    Sa fiti fericiti!

Leave a Reply