Monday, January 28, 2008

Articol… nepublicat

Draga blogule, imi pare rau ca te-am neglijat atata timp. Te-am inselat cu altul. Unul mai frumos …Si mai plin :D Ma ierti? Poate te voi mai insela, pentru ca nu prea am timp de tine.  dar uite na, pentru ca sa ma ierti, public pe tine ultimul articol de acolo… care l-a suparat pe Doamne-Doamne al blogului si l-a sters, cenzurat. Probabil i-a atins orgoliul … iar… saracutzul.
Articolul suna asa:

“Ladies and Gentlemen, heeeerrreee comes… my 300th comment… Sadly.. in my bad, in-brain extincted, english… I was hoping to write it as i used to… but … this is not the will of this blog’s God…
Precious God, i liked it in here because i met many people through this blog… you know… i said what i had to say all the time, and i didn’t care about how my words were about to be interpreted (understood). I said what i was thinking about you, mighty God, and you slaped me… it hurts untill now… With all of these, i protect my ideas and the REAL people i met in here. No poppets, no butterflies (more flies than butter)… just my real people i will still appreciate…


As i was saying, i can’t make myself understood better in english than in romanian, because it’s not my native language and because i’m not so good at it (like Grid for example). If i want to practice, i search for a class or course on internet… this is not the place. But i’m affraid that “practicing” english or communication with the world, as you are saying, is not the reason for this change of wheels… This is not what you want… and i’m affraid you’ll “brake a butterfly under the wheel” as americans say (or british ppl). And also, i would say, in this matter (the explanations for the “big change”), “you’re full of shit” - like americans say.
I wish for you, that, with my leaving from here, hundreds and hundreds of larvas to come in here and hopping to become butter-flies for you. And God Google to fulfill your request of clicks that you desperately need to live peacefully.
And if the money are not enought, pêut-étre tu changeras ce site aprés une mois avec l’intèrface française! Qui peut-le sache?
O pure italiano? Perche gli “macarronarri” potrebero aiutarti a fare il cazzo grosso? Maaammmaaa mia che stronzzo
aber ich denke, daß deutsche Sprache zu hart zu übersetzen ist und
sie nicht woth die Bemühung.
¿español? pienso que no es un problema para que las moscas le ayuden
con español. No soy tan bueno en él, porque no vi todos los
episodios de Betty
или возможно русский? возможно Tomcat имеет некоторый недавний
опыт с им и может показать вам некоторые места где вы можете работать
смысль крана
αλλά συμβουλές ι έντονα εσείς για να μην μεταφράσουν την περιοχή
στην ελληνική γλώσσα επειδή οι Έλληνες είναι μόνο μερικοί και
δεν μπορούν να σας φέρουν τόσο πολλά χρήματα όπως θέλετε.

誰もi の希望であること日本語から馬鹿、恐ろしい雌犬翻訳できる”

Daca vrei, iti traduc si tie ce scrie in rusa, greaca si japoneza, dar numai daca vrei, si nu aici, pentru ca nu e frumos.

Posted by FireMan at 02:02:01 | Permalink | Comments (2)

Sunday, November 25, 2007

Singur - linistit?

PRivesc linistit asupra vietii mele. Ar fi trebuit sa fie nelinistita. Mai ales acum, dupa valuri ce mi-au zdruncinat ne-singuratatea. Dar sunt mai linistit ca oricand. Profesional am multumiri nemaiavute pana acum, si cred ca acestea suplinesc… multumirile sentimentale. Sau cel putin nu le dau voie nemultumirilor sentimentale sa iasa la iveala.
Adorm linistit singur, pe cand eram dependent de imbratisari si mangaieri in par. Ajung acasa linistit pe cand inainte eram dependent de un anumit zambet.
Cred ca nu am timp. Nu am timp sa intorc ideile pe toate partile. Sau iubirea prietenilor e mai puternica decat lipsa iubirii in sine.

Singur sunt linistit?

Posted by FireMan at 19:38:28 | Permalink | Comments (2)

Wednesday, November 7, 2007

Jiji cel cu globurile

http://www.mediafax.ro :

“Preşedintele PNG, Gigi Becali a susţinut joi că a primit o “scrisoare de ameninţare cu moartea”, făcută de “serviciile comuniste, securiste”, care “umblă toată ziua pe globuri” (n.r.- bloguri), în care i se cere să se retragă din politică.

“Dar aşa mi-e frică, uite m-am retras. Sunt şi unul din ăla sperios”, a bravat Becali. După liderul PNG, autorii scrisorii nu pot fi decât “servicii din astea, comuniste, securiste”.

“De cine pot să fie făcute ? Cine umblă toată ziua pe globurile (n.r. - bloguri) alea ?”, s-a întrebat Becali, care şi-a răspuns: “Numai ăştia, de pe la SRI, de pe la SIE…Vechi securişti, numai manevre fac, pe globuri, pe site-uri, numai ăia stau”.

“Manipulare, maipulare, manipulare”, a conchis liderul PNG şi finanţator al echipei de fotbal Steaua Bucureşti.

Becali a primit ameninţări şi pe site-ul oficial al formaţiunii steliste, după înfrângerea suferită de echipă la Sevilla, în meciul din grupa Ligii Campionilor.”

Hai bre, nene, ce dracu? Ai ce ai cu noi … cu cartierele noastre (pentru homosexuali) dar acu ce ai si cu noi globber-ii?? Vrei sa ne tragi de urechi pentru ca ne da bani securitatea sa postam prostii despre matale? Poi da-ne matale bani sa vezi ce de pupincuri-posturi iti scriu. Dar mi-e frica sa nu inceapa sa iti placa, bre, pupincurismele, ca poate prin Bucale nu ai parte de ele… si apoi stai aci pe capu’ meu… de globber.

Acu serios, bre, chiar ma simt atacat. DUBLU atacat. Prima data “ma ataci” ca ma izolezi prin cartiere marginase, acu ma ataci ca… sunt un amarat de globber comunist :))

Posted by FireMan at 23:04:44 | Permalink | No Comments »

Friday, October 26, 2007

Aburi de vin

Ieri seara am baut cateva pahare si m-am ametit. Eu ca eu, dar iubitul meu o luase razna. Ce vorbesc prostii? Nu era razna. Era el, mai aproape de “eu”-l lui. Haios, fragil, dragalash si… obositor de explicit.

Mereu am crezut ca voi iubi tabloul cu atentie conturat in mintea mea inca din adolescenta. Acel baiat masculinizat pana la limita badaraniei, a bunului simt si subiectivismului. Cred ca ceva in interiorul meu ma face sa imi doresc sa domin ceva mai puternic decat mine. Poate si asta e motivul pentru care sunt gay. Mereu am crezut ca o sa iubesc un baiat care ma va domina moral, pe care-l voi admira cum isi admira un discipol profesorul. Un baiat langa care sa ma simt in siguranta, mai puternic decat mine. Si culmea, chiar am cautat tot timpul lucrul asta. La un moment dat am renuntat, pentru ca am fost convins ca eu caut zadarnic imposibilul.

Se spune ca nu e bine sa cauti, nu e bine sa te agiti, pentru ca cele mai frumoase lucruri ti se intampla atunci cand te astepti cel mai putin.

Omul langa care visez acum este atat de diferit de ceea ce cautam ! Nu credeam ca voi accepta in viata mea un om cu atatea defecte. Dar cred ca tocmai defectele lui ma atrag ca un magnet. Il privesc acum sub aburii betiei si imi dau seama cat de diferit incearca sa para in viata de zi cu zi. Incearca sa isi ascunda defectele, incearca sa fie mai inteligent, mai responsabil, mai ne-copilaros. Si toate astea, doar ca sa ma faca mandru de el. Pe mine, care am in plus fata de el, doar o anumita experienta de viata.
Cine sunt eu sa merit ca un alt om sa mi se dedice in asa fel incat sa uite de sine, sa isi manipuleze gandirea, numai ca sa imi fie mie pe plac? Si ce am facut eu sa merit atatea?
Si cu toate astea, joc in fiecare zi rolul tutorelui, a celui care vrea sa schimbe in bine pe cel la care tine. Si din ce incerci mai mult sa schimbi un om, din aceea iti este tot mai greu… Cu timpul se creeaza distanta pentru ca realizezi ca toate stradaniile tale iti sunt sortite esecului. Cred ca am uitat semnificatia cuvantului “compromis”. E atat de frumos sa faci compromisuri pentru persoana iubita! Niciodata nu mi-a parut rau daca am facut compromisuri. De ce cred ca voi regreta acum? Mi-e frica sa iubesc un om asa cum este, “crud” cum mi l-a daruit soarta? Cred eu ca-l voi iubi mai mult daca se va transforma in ceea ce imi doresc?

Nu. Puiule, te ador asa cum esti acum, imbatat de vin. Mic, fragil, caraghios in exprimare, copil, complexat, orgolios fara motiv, “atoatestiutor”, nepasator pentru ziua de maine, mincinos pentru ca ti-e frica sa nu ma pierzi prin adevaruri neplacute. Vreau sa stau langa tine si sa te admir cum te dezvolti, cum din faptura asta inocenta creste un om. Indiferent cum va fi el. Esti liber sa alegi.

Dupa ce ai adormit te-am luat in brate. Te voi lua mereu.

Posted by FireMan at 04:03:48 | Permalink | Comments (3)

Thursday, October 25, 2007

O iesire

11:13 Caldura din birou si mirosul de tigara impregnat in pereti imi apasa gandurile “curate”. Simt ca incearca sa le cotropeasca, sa le impregneze de murdarie. Simt ca nu merita sa le pervertesc pentru ca sunt atat de rare. Vreau sa ies, vreau sa ma aerisesc.

Ultimile zile au fost atat de incarcate si ieri noapte atat de .. frumos… mi-am dat seama ca exista multe lucruri mult mai importante decat cele pe care le consideram in mod instinctiv si aproape inconstient atat de importante de obicei. Prietenii…. fiintele umane au o amprenta genetica raspunzatoare de dorinta de socializare, de a apartine unui grup, de a interactiona cu celelalte fiinte umane… ca e vorba de o privire, o vorba, sex, sentimente…. oamenii simt nevoia sa aibe prieteni. Unul sau mai multi…

Asa ca… imi sun oamenii dragi. Primul e obosit… nu a dormit decat doua ore… il inteleg.. dar regret nespus. langa el ma simt cel mai bine. langa el nu ma simt nici ciudat, nici dator, nici nervos, nici stresat, nici iubit… ma simt… doar. Simt ca sunt om. Si inca unul fericit. Vroiam sa mergem undeva, nu conteaza unde, sa vorbim, sa ii ascult fiecare cuvant ca pe un privilegiu, fiecare idee ca pe o lectie predata la scoala, sa folosesc sclipirea din ochii lui ca pe o scanteie ce aprinde in mine dorinta de a trai… frumos. Urmatorul…

… raspunde. Spala… pana mai tarziu. Si nu poate iesi din casa… Vrea sa merg la el, sa stam de vorba. Si poate sa bem un pahar. Dar nu vreau. Vreau sa scap de personalitatea lucrurilor ce ma inconjoara, pe mine sau pe cei dragi. De exemplu, lucrurile din birou sunt incarcate griji, de invidie, de dorinta de afirmare. Si fiecare tipa la mine, ma obliga sa fiu cumva… cum nu vreau. La fel si la el acasa, daca ma duc, nu vreau sa vad reflexia prietenului lui in vitrina bufetului din bucatarie, nu vreau sa ating scrumiera care uraste inca pe oricine strain care intra in casa. Nu, vroiam sa iesim… undeva… nu conteaza unde… sa ii ascult maturitatea mascata sub maturitate, sa invat din intamplarile lui buclucase si din dorinta lui de a trai fiecare clipa. vroiam sa imprumut din zambetul, chiar si fortat cateodata… pentru ca e inocent… e … nevinovat. Urmatorul…

…ma “acosteaza” pe yahoo. Tocmai cand ii cautam numarul in agenda, ingrijorat de un eventual refuz. Imi spune, tras de limba, ca nu se simte bine. Incerc sa il ajut cu sfaturi… si simt ca o picatura uitare i-a alinat macar durerea. Sper. Nu insist. Cu toate ca as fi vrut sa ne plimbam… si sa ne cunoastem si mai bine. Dincolo de aparente. Simt ca nu am avut timp sa il cunosc bine. Si merita cunoscut. E un copil travestit sub un chip de om matur cu probleme. Si zambetul lui tradeaza ca nu se descurca prea bine cu problemele, ca e inca necopt, in ciuda experientelor din viata. Vroiam sa iesim… sa ne prostim ca nu stim ce se intampla in jurul nostru, sa imi impartaseasca reteta prin care se preface ca nu ii pasa. Am renuntat intr-un final…

Nu mai incerc. Am obosit un pic si simt ca daca mai incerc o sa intinez unitatea cercului. Oricum ceilalti nu ar iesi fara primii. Ei sunt “pilonii”. Ghidurile.

Ies din birou, incui. Ma izbeste mirosul de rece si curat din aer, ca cel dinaintea ploii, dar putin mai taios. Luna se uita la mine mirata ca o privesc. Nu am mai privit de mult luna. Acum e mica, cenusie si… curata. Merg pe trotuar derizoriu si zaresc putini oameni grabiti, mirati si ei ca ii privesc. Ce s-a intamplat pana azi? Am fost atat de grabit incat sa nu remarc pe trotuar oameni? Ma uit curios la oameni, ca niciodata. Parca ma mira ca exista. Grabit sau grabiti in fiecare zi, am uitat ca suntem oameni. Nu ne intereseaa decat motivul grabei noastre.

Zaresc pe treptele unei alimentari un vagabond invelit intr-o patura cam subtire, cu o gluga ponosita trasa pe ochi…Doarme. Un altul, la fel de ponosit , al carui chip nu il deslusesc prea bine din cauza pilozitatii, face zig-zaguri pe celalalt trotuar, se apleaca, sta sa cada… Imi dau seama ca eu sunt norocos.
 Si fericit.

Posted by FireMan at 23:49:04 | Permalink | No Comments »

Monday, October 8, 2007

Provocare la .. amintiri

Mă gândesc că fiecare individ are o poveste de viată frumoasă, pe care din lipsă de timp sau de interes în rândul celorlalţi, o ţine stransă la piept, lângă inimă, numai pentru el. Poate putem invăţa din povestea oricui… Dacă aveţi vreo amintire despre o dragoste imposibilă, o iubire fulger, o aventură interesantă, o poveste de viaţă frumoasă, vă invit să o împartăşiţi tuturor.

 

Posted by FireMan at 18:06:12 | Permalink | Comments (1) »

“SUMMER STORM” (2004)

durata: 98 minute

Tobi si Achim, mandria unui club local de canotaj, sunt cei mai buni prieteni de cativa ani si sunt convinsi de faptul ca nimic nu va interveni intre ei sa ii desparta. Ei isi programeaza o tabara sportiva, la sfarsitul careia se desfasoara o importanta competitie intre echipele venite. Prietena lui Achim face parte din echipa fetelor si cei doi incep sa petreaca din ce in ce mai mult timp impreuna. Tobi devine sceptic cu privire la prietenia lor si isi da seama ca sentimentele lui pentru Achim au trecut de granita prieteniei, acest lucru fiind greu de recunoscut, chiar si pentru sine. Lucrurile se complica, pentru ca in tabara de canotaj apare o echipa de homosexuali, Anke, o frumoasa canotoare, se indragosteste de Tobi si acestea pe fundalul confuziei din mintea tanarului. Cu o noapte inainte de competitie, se dezlantuie o furtuna, careia regizorul ii atribuie nu numai conotatii meteorologice.

Sa nu va ganditi sa rataţi acest film.

Regia Marco Kreuzpaintner
Scenariul Thomas Bahmann
Marco Kreuzpaintner

Distribuţia:

 


Robert Stadlober Tobi

Kostja Ullmann Achim

Jürgen Tonkel Hansi

Miriam Morgenstern Sandra

Alicja Bachleda-Curus Anke

Posted by FireMan at 17:08:39 | Permalink | No Comments »

Sunday, October 7, 2007

“BEAUTIFUL THING”

O induiosatoare poveste de dragoste consumata intr-un cartier de blocuri din sud-estul Londrei. Jamie, un tanar nu foarte popular in randul colegilor de scoala, nevoit sa chiuleasca de la ore pentru a evita fotbalul, este vecin cu Ste, un coleg cu statura atletica, indragit de colegi, care este batut in mod frecvent de catre tatal si fratele sau mai mare. Acest episod de brutalitate ii apropie pe cei doi tineri: mama lui Jamie, Sandra, ii ofera lui Ste un loc de refugiu in apartamentul lor, Ste trebuind sa locuiasca cu Jamie. De aici filmul deruleaza atractia crescanda unul fata de celalalt, pana la sentimentul de iubire, ilustrat atat de frumos catre final.

Regia: Hettie MacDonald
Scenariul: Jonathan Harvey

Distributia:


Linda Henry Sandra Gangel

Meera Syal Miss Chauhan

Glen Berry Jamie Gangel

Martin Walsh Mr. Bennett
Posted by FireMan at 16:35:35 | Permalink | No Comments »

Saturday, October 6, 2007

Convorbire … cu mine

Mă întreba cineva acum ceva vreme dacă nu cumva sunt heterosexual. Nu nu sunt. De ce? Nu stiu. Sau aş sti… mai multe cauze, dar le voi aborda cu altă ocazie… pe toate. Iubesc un băiat. Iubesc cum nu am putut niciodată iubi o femeie. Mă întreb şi acum dacă am iubit cu adevărat vreo femeie din viaţa mea. Pentru că la timpul respectiv eram convins de asta.

Nu, acum iubesc un baiat si cu asta basta. Asta ma face sa fiu gay. Da, gay, nu bisexual. De ce? Pentru că orice femeie care ar avea acum pretenţie de la mine la mai mult de o amiciţie, mi-ar părea vulgară, penibilă. Nu am spus că nu aş mai putea vreodată să ţin la o femeie sau să am o relaţie sexuală cu vreuna. Pur şi simplu acum nu am chef de femei. Stiu, sunt un pic misogin… Am fost mereu… Pentru ca singurele femei din viaţa mea pe care le-am considerat deştepte sunt 3 la număr. Doar 3. În schimb, băieţi deştepţi cu gramada… Sau poate am avut eu mai multă răbdare cu ei decât cu ele?

Un lucru e evident: iubesc un baiat. Unul frumos. Şi deştept.

 Mă întreba altcineva cu altă ocazie, de ce el, A., şi nu altul, pentru că gama şi paleta de culori de unde aş putea alege este destul de vastă. De ce el? Nu ştiu exact de ce, dar comparându-l cu alţii, stiu de ce:

1. Mă iubeşte la fel de mult, poate şi mai mult. Nu ştiu exact ce am făcut ca sa merit asta, dar o face… necondiţionat.

2. Nu mă întâmpină acasă cu mâncare gătită sau cu covoarele spălate, ca mai apoi să se uite la telenovele, ci mă întâmpină cu un zâmbet cât toate zilele, oricât de obosit sau de supărat ar fi… şi zâmbetul lui imi luminează monotonia în care am rătăcit cât am fost plecat de lângă el.

3. Nu îşi mişcă  mâinile în chip de fluture pe când imi povesteşte sau îmi explică ceva, nu se îmbracă cu haine roz cu ştrasuri, nu îşi face freza la stilist de 2 ori pe săptămână şi nu cheltuie banii pe farduri şi creme de toate felurile. Ba chiar se poartă ca un bărbat adevărat, ii plac fetele chiar (spre disperarea mea, uneori prea mult), are vocea groasă, îşi lasă cateodată părul de pe faţă să crească, stie să se distreze şi cu fetele şi cu băieţii, etc etc

4. Niciodată nu mă plictiseşte când stau cu el , fie şi zile în şir, “bolind” în casă. Mereu găsim ceva de vorbit interesant, mereu mă face să râd cu glume bune….

5. Ne înţelegem la pat mereu şi orice partidă de sex cu el este ceva nou. Dăm frâu fanteziilor fără ruşine sau reţineri şi mereu mă simt împlinit…

6. Nu urăşte pe nimeni, nu vorbeşte niciodată de rău pe nimeni şi nu se plânge nimănui de nimic.  

Nu stiu dacă pot vorbi despre toate motivele, mai ales la ora aceasta, dar măcar am spus câteva lucruri ce mi-au venit acum în minte. 

Posted by FireMan at 23:35:42 | Permalink | Comments (2)

Culturism şi fabrici de bani

Lume, lume, puneţi mâna pe Visa, MasterCard şi cash că avem pe ce îi arunca. De departe un site de prezentare a frumuseţilor ţării noastre pitoreşti şi dragi, site-ul din imagine se vrea un pilon de investiţie în ţara asta mică şi nebună. S-au gândit camarazii noştri de război, americanii, că odată cu retragerea trupelor noastre din Iraq, ar fi bine să le dea de lucru soldăţeilor noştri? Câtă bunvoinţă! Nu imi permit să aflu dacă “bucăţelele” de pe acest site sunt chiar soldăţei sau nu, pentru că nu imi plac sincer pachetele cu muşchiuleţi. Dar este sigur că ei sunt bodybuilder-i. Da, români, straight sau nu.

” In 2006, pe site-ul www.muscleromania.com, pagina creata de americani si frecventata de persoane cu orientare homosexuala, au circulat imagini video cu cativa culturisti romani surprinsi in contexte pornografice.” (post by Romeo Chiriac, pe Mediafax)

Posted by FireMan at 21:41:54 | Permalink | No Comments »